Trăiesc în grabă şi într-o oarecare rutină care mă indispune de fiecare dată când o conştientizez. Fac ochi, beau o cafea, urc în maşină, ajung la servici, plec de la servici, pierd ceva timp în faţa televizorului şi... gata-i ziua. Şi cea de azi, şi cea de ieri, şi cea de acum o săptămână.
În zilele astea plate mă simt ocupat, poate chiar sunt, şi uit de multe ori lucruri care chiar nu merită uitate. Ce poate fi mai trist decât o zi în care "nu ai timp" să întrebi un prieten dacă e bine?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu